joi, 26 noiembrie 2009

printre randuri


"Niciodata sa nu termini o carte doar pentru ca ai inceput-o"



Cu greu reusesc sa ma tin de blog. De ce? Nu stiu. Din lipsa de timp, de inspiratie nu duc lipsa doar ca poate ar trebui sa am un calculator legat de mine si cum imi vine ideea sa o si scriu, sau poate din lipsa de interes. Personal ii admir pe cei care au rabdare, timp si disponibilitatea sa intretina un blog (nu ca mine din an in pasti). Cu totii avem scoala, cursuri, servici si cate si mai cate activitati asa ca "JOS PALARIA" pentru toti cei care isi tin blogul la zi si nu lasa sa treaca ziua fara ca macar sa astearna 2 randuri.
De ce scrie lumea pe blog? Simplu. Pentru ca poate si e gratis. Poate nu neaparat pentru ca sa citeasca natiunea ce a declarat el aici intr-un colt de internet, ci asa "ca sa fie".Altii din contra, chiar au ceva de declarat si lume ar trebui sa citeasca ce scrie acolo si sa si inteleaga. Altii gasesc un refugiu in scris pentru ca hai sa fim realisti , aici putem fi cine ne dorim sa fim fara prea multe procese de constiinta. Internetul inca este o zona necontrolata din afara, inca ne putem bucura nestingheriti de libertatea de opinie ( cel putin in mare).
Deci eu de ce nu as putea sa tin un blog la zi? Pentru ca uneori imi trebuie o masina de dilatat timpul pe care nu o detin. Daca ati aflat ca cineva vinde asa ceva trageti-ma si pe mine de urechi.



luni, 2 noiembrie 2009








"Daca timpul ar avea frunze...ce toamna" (Nichita Stanescu)




Se pare ca a venit toamna si iarna in acelasi timp si tare as fi vrut sa pot zabovi in parc dupa-amiaza si sa numar frunzele care cad. Daca as face asta acum s-ar putea sa raman monument la cat e de frig, si tocmai cand frunzele au capat culori frumoase. Trist e cum vremea face cum vrea ea si trebuie sa te multumesti sa admiri frunzele de acasa cu o cana de ceai in mana...bine....doar cei mai norocosi pentru ca majoritatea se bucura de vederea betonului de la geamul camerei. In tineretea mea pe vremea asta incinceam batai cu frunze si ajungeam prafuiti acasa.ce vremuri!